1. Şi Isus a intrat şi a traversat Ierihonul.
2. Şi iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameşilor, şi el era bogat.
3. Şi căuta să vadă pe Isus, cine era; şi nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.
4. Dar a alergat înainte şi s-a căţărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.
5. Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus şi l-a văzut şi i-a spus: Zachee, grăbeşte-te şi coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.
6. Şi el, grăbindu-se, a coborât şi l-a primit bucuros.
7. Şi când au văzut, toţi cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.
8. Dar Zacheu a stat în picioare şi i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; şi dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzaţie falsă, dau înapoi împătrit.
9. Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât şi el este fiul lui Avraam.
10. Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut.
11. Şi pe când auzeau ei acestea, a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta imediat.
12. De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o ţară îndepărtată ca să îşi primească o împărăţie şi să se întoarcă.
13. Şi a chemat pe cei zece robi ai săi şi le-a dat zece mine şi le-a spus: Ocupaţi-vă de acestea până vin.
14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.
15. Şi s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăţia, că atunci a poruncit să fie chemaţi la el aceşti robi, cărora le dăduse banii, ca să ştie cât câştigase fiecare prin comerţ.
16. Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câştigat zece mine.
17. Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puţin, ai autoritate peste zece cetăţi.
18. Şi a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.
19. Iar el i-a spus şi acestuia: Fii şi tu peste cinci cetăţi.
20. Şi altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar;
21. Fiindcă m-am temut de tine, pentru că eşti un om sever; ridici ce nu ai pus jos şi seceri ce nu ai semănat.
22. Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce nu am semănat;
23. Şi atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: şi la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
24. Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25. (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
26. Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
27. Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.
28. Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.
29. Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
30. Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
31. Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.
32. Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le spusese.
33. Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?
34. Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.
35. Şi l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.
36. Şi pe când mergea el, ei îşi aşterneau hainele pe cale.
37. Şi pe când se apropia, chiar la coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,
38. Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea înalte.
39. Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-ţi discipolii.
40. Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.
41. Şi când s-a apropiat, a privit cetatea şi a plâns din cauza ei,
42. Spunând: Dacă ai fi ştiut, chiar tu, cel puţin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.
43. Pentru că zilele vor veni peste tine şi duşmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile,
44. Şi te vor face una cu pământul şi pe copiii tăi în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.
45. Şi a intrat în templu şi a început să scoată pe cei ce vindeau în el şi pe cei ce cumpărau,
46. Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
47. Şi îi învăţa în fiecare zi în templu. Dar preoţii de seamă şi scribii şi mai marii poporului căutau să îl nimicească,
48. Şi nu găseau ce ar putea face; fiindcă toţi oamenii erau foarte atenţi să îl audă.