20. Şi altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar;
21. Fiindcă m-am temut de tine, pentru că eşti un om sever; ridici ce nu ai pus jos şi seceri ce nu ai semănat.
22. Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce nu am semănat;
23. Şi atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: şi la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
24. Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25. (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
26. Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
27. Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.
28. Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.
29. Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
30. Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
31. Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.
32. Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le spusese.
33. Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?
34. Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.