14. Ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri prin Isus Cristos, ca să primim promisiunea Duhului prin credinţă.
15. Fraţilor, vorbesc ca un om; deşi este doar legământul unui om, totuşi dacă este confirmat, nimeni nu îl desfiinţează nici nu mai adaugă la el.
16. Iar promisiunile au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui. El nu spune: Şi seminţelor, ca despre multe, ci ca despre una: Şi seminţei tale, care este Cristos.
17. Şi spun aceasta că, legământul cel dinainte confirmat de Dumnezeu în Cristos, legea, care a venit patru sute treizeci de ani mai târziu, nu îl poate anula ca să facă promisiunea fără efect.
18. Căci dacă moştenirea este din lege, nu mai este din promisiune; dar Dumnezeu a dat-o lui Avraam prin promisiune.
19. Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de lege, până să vină sămânţa căreia i se făcuse promisiunea, dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor.
20. Iar mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia, dar Dumnezeu este unul.
21. Atunci este legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă ar fi fost dată o lege care putea da viaţă, într-adevăr, dreptatea ar fi fost prin lege.
22. Dar scriptura a închis pe toţi oamenii sub păcat, ca promisiunea lui Isus Cristos, prin credinţă, să fie dată celor ce cred.
23. Dar înainte de a veni credinţa, eram ţinuţi sub lege, închişi referitor la credinţa care urma să fie revelată.
24. Astfel, legea a fost pedagogul nostru ca să ne aducă la Cristos, ca prin credinţă să fim declaraţi drepţi.
25. Dar după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog.
26. Fiindcă toţi sunteţi copiii lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus.