7. Şi după ce a plecat îngerul care i-a vorbit lui Corneliu, el a chemat pe doi din servitorii casei sale şi pe un soldat devotat, dintre cei care îl serveau continuu;
8. Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iafo.
9. Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de cetate, Petru a urcat pe acoperişul casei să se roage, cam pe la ora a şasea,
10. Şi i s-a făcut foame foarte tare şi a dorit să mănânce; dar pe când pregăteau aceştia, el a căzut în extaz,
11. Şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas, coborând la el, ca şi cum ar fi fost o pânză mare legată la cele patru colţuri şi lăsată pe pământ;
12. În care erau toate felurile de patrupede ale pământului şi sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
13. Şi a venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide şi mănâncă.
14. Dar Petru a spus: Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat.
15. Şi vocea a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, nu considera profan.
16. Iar aceasta s-a făcut de trei ori; şi vasul a fost luat din nou la cer.
17. Şi în timp ce Petru era nedumerit în sine, ce ar putea să însemne viziunea ce o văzuse, atunci, iată, bărbaţii care fuseseră trimişi de Corneliu cercetaseră, privind casa lui Simon, şi stăteau în picioare înaintea porţii,
18. Şi strigau şi întrebau dacă Simon, care era numit Petru, era găzduit acolo.