19. În timp ce Petru se gândea la viziune, Duhul i-a spus: Iată, te caută trei bărbaţi.
20. Scoală-te aşadar, coboară-te şi du-te cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că eu i-am trimis.
21. Atunci Petru a coborât la bărbaţii care au fost trimişi la el, de la Corneliu; şi a spus: Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi; care este motivul pentru care ați venit aici?
22. Iar ei au spus: Centurionul Corneliu, un bărbat drept şi care se teme de Dumnezeu şi cu mărturie bună prin toată naţiunea iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine să vii acasă şi să audă cuvinte de la tine.
23. Atunci el i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. Şi a doua zi Petru a plecat împreună cu ei, şi unii fraţi din Iafo l-au însoţit.
24. Şi a doua zi au intrat în Cezareea. Şi Corneliu îi aştepta şi a chemat la un loc rudele lui şi prietenii apropiaţi.
25. Şi pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, spunând: Scoală-te; eu însumi tot om sunt.
27. Şi pe când vorbea cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi care erau adunaţi.
28. Şi le-a spus: Voi ştiţi că nu este legiuit pentru un bărbat iudeu să se alăture, sau să vină la unul din altă naţiune; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om profan sau necurat.
29. Din această cauză am venit fără împotrivire, îndată ce s-a trimis după mine; de aceea întreb, cu ce scop aţi trimis după mine?
30. Şi Corneliu a spus: Acum patru zile posteam până la ora aceasta; şi la ora nouă mă rugam în casa mea şi iată, un bărbat în haine strălucitoare a stat în picioare înaintea mea,
31. Şi a spus: Corneliu, rugăciunea ta este ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.
32. Trimite aşadar la Iafo şi cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru; acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare; când vine el, îţi va vorbi.
33. De aceea îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Acum aşadar, noi suntem toţi prezenţi înaintea lui Dumnezeu, să auzim toate lucrurile care îţi sunt poruncite de Dumnezeu.
34. Atunci Petru şi-a deschis gura şi a spus: În adevăr înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor;
35. Ci în fiecare naţiune, cel ce se teme de el şi lucrează dreptate, este acceptat la el.