7. Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuşi şi pentru greşelile poporului;
8. Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol,
9. Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desăvârşi în ce priveşte conştiinţa pe cel ce servea,
10. Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11. Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12. Nici prin sângele ţapilor şi viţeilor, ci prin propriul lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obţinând o răscumpărare eternă pentru noi.
13. Căci dacă sângele taurilor şi ţapilor şi cenuşa unei viţele stropind pe cei întinaţi sfinţeşte spre curăţirea cărnii,
14. Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel etern s-a oferit pe sine însuşi fără pată lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a servi Dumnezeului cel viu?
15. Şi din această cauză, el este mijlocitorul noului testament, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încălcărilor care au fost sub primul testament, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.