1. Atunci, într-adevăr, primul legământ avea şi rânduieli ale serviciului divin şi un sanctuar pământesc.
2. Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul.
3. Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt,
4. Care avea tămâietoarea de aur şi chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană şi toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele legământului;
5. Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.
6. Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoţii intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.
7. Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuşi şi pentru greşelile poporului;
8. Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol,
9. Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desăvârşi în ce priveşte conştiinţa pe cel ce servea,
10. Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11. Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12. Nici prin sângele ţapilor şi viţeilor, ci prin propriul lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obţinând o răscumpărare eternă pentru noi.
13. Căci dacă sângele taurilor şi ţapilor şi cenuşa unei viţele stropind pe cei întinaţi sfinţeşte spre curăţirea cărnii,
14. Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel etern s-a oferit pe sine însuşi fără pată lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a servi Dumnezeului cel viu?
15. Şi din această cauză, el este mijlocitorul noului testament, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încălcărilor care au fost sub primul testament, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.
16. Fiindcă unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc şi moartea testatorului.
17. Fiindcă un testament intră în vigoare după ce oamenii sunt morţi, întrucât nu are nicio putere cât timp trăieşte testatorul.
18. De aceea, nici primul testament nu a fost consacrat fără sânge.
19. Fiindcă Moise, după ce a spus fiecare precept întregului popor conform legii, a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, cu apă şi lână stacojie şi isop, şi a stropit deopotrivă cartea şi întregul popor,
20. Spunând: Acesta este sângele testamentului pe care Dumnezeu vi l-a poruncit.
21. Şi tot aşa, a stropit cu sânge deopotrivă tabernacolul şi toate vasele servirii.
22. Şi, conform legii, aproape toate sunt curăţate cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.
23. De aceea era necesar ca modelele lucrurilor din ceruri să fie curăţate cu acestea, dar înseşi lucrurile cereşti cu sacrificii mai bune decât acestea.
24. Căci Cristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini, care sunt prefigurările celor adevărate, ci chiar în cer, pentru a se arăta acum în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi;
25. Nici ca să se ofere pe sine însuşi de mai multe ori, aşa cum intră marele preot în locul sfânt în fiecare an cu sângele altora,
26. Fiindcă atunci trebuia să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul lumii, el s-a arătat o singură dată pentru desfiinţarea păcatului prin însuşi sacrificiul lui.
27. Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceasta, judecata,
28. Tot aşa, Cristos a fost oferit o singură dată pentru a purta păcatele multora; şi celor ce îl aşteaptă li se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru salvare.