10. Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11. Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12. Nici prin sângele ţapilor şi viţeilor, ci prin propriul lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obţinând o răscumpărare eternă pentru noi.
13. Căci dacă sângele taurilor şi ţapilor şi cenuşa unei viţele stropind pe cei întinaţi sfinţeşte spre curăţirea cărnii,
14. Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel etern s-a oferit pe sine însuşi fără pată lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a servi Dumnezeului cel viu?
15. Şi din această cauză, el este mijlocitorul noului testament, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încălcărilor care au fost sub primul testament, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.
16. Fiindcă unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc şi moartea testatorului.
17. Fiindcă un testament intră în vigoare după ce oamenii sunt morţi, întrucât nu are nicio putere cât timp trăieşte testatorul.
18. De aceea, nici primul testament nu a fost consacrat fără sânge.
19. Fiindcă Moise, după ce a spus fiecare precept întregului popor conform legii, a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, cu apă şi lână stacojie şi isop, şi a stropit deopotrivă cartea şi întregul popor,
20. Spunând: Acesta este sângele testamentului pe care Dumnezeu vi l-a poruncit.
21. Şi tot aşa, a stropit cu sânge deopotrivă tabernacolul şi toate vasele servirii.