1. Atunci, într-adevăr, primul legământ avea şi rânduieli ale serviciului divin şi un sanctuar pământesc.
2. Pentru că a fost zidit un tabernacol; primul, în care era sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte, care este numit sanctuarul.
3. Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt,
4. Care avea tămâietoarea de aur şi chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană şi toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele legământului;
5. Iar deasupra acestuia, heruvimii gloriei umbrind scaunul milei, despre care nu putem vorbi acum în amănunt.
6. Iar după ce acestea au fost astfel rânduite, preoţii intrau întotdeauna în primul tabernacol, împlinind serviciul divin.
7. Dar în al doilea intra marele preot singur, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl oferea pentru el însuşi şi pentru greşelile poporului;
8. Duhul Sfânt arătând aceasta, că drumul în locul preasfânt nu era încă făcut cunoscut, în timp ce era încă în picioare primul tabernacol,
9. Care era o prefigurare pentru timpul de atunci, în care au fost oferite deopotrivă daruri şi sacrificii, care nu puteau desăvârşi în ce priveşte conştiinţa pe cel ce servea,
10. Constând doar în mâncăruri şi băuturi şi diferite îmbăieri şi rânduieli carnale, impuse până la timpul reformării.
11. Dar Cristos, venind ca mare preot al lucrurilor bune ce vor veni, printr-un tabernacol mai mare şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire,
12. Nici prin sângele ţapilor şi viţeilor, ci prin propriul lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obţinând o răscumpărare eternă pentru noi.
13. Căci dacă sângele taurilor şi ţapilor şi cenuşa unei viţele stropind pe cei întinaţi sfinţeşte spre curăţirea cărnii,
14. Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel etern s-a oferit pe sine însuşi fără pată lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte, pentru a servi Dumnezeului cel viu?