18. Fiindcă este într-adevăr o anulare a poruncii premergătoare din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei.
19. Fiindcă legea nu a făcut nimic desăvârşit, ci aducerea unei speranţe mai bune a făcut aceasta, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Şi, întrucât nu fără jurământ, el a fost făcut preot;
21. (Fiindcă acei preoţi au fost făcuţi fără jurământ, dar acesta, cu jurământ, prin cel ce i-a spus: Domnul a jurat şi nu se va pocăi, Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec);
22. Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament mai bun.
23. Şi ei, într-adevăr, au devenit preoţi mulţi, pentru că nu le era permis să continue din cauza morţii.
24. Dar acesta, fiindcă rămâne pentru totdeauna, are o preoţie neschimbătoare.
25. De aceea şi este în stare să îi salveze până la capăt pe cei ce vin la Dumnezeu prin el, văzând că el trăieşte întotdeauna pentru a mijloci pentru ei.
26. Fiindcă un astfel de mare preot ne era cuvenit nouă, care este sfânt, lipsit de răutate, neîntinat, separat de păcătoşi şi făcut mai presus de ceruri;
27. Care nu are nevoie zilnic, ca acei înalţi preoţi, să ofere sacrificii, întâi pentru propriile sale păcate şi apoi pentru ale poporului, fiindcă a făcut aceasta o singură dată, când s-a oferit pe sine însuşi.
28. Fiindcă legea îi face înalţi preoţi pe oamenii, care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care a fost după lege, îl face pe Fiul, care este consacrat pentru totdeauna.