1. Fiindcă acest Melchisedec, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului cel preaînalt, cel care a întâlnit pe Avraam întorcându-se de la măcelul împăraţilor şi l-a binecuvântat,
2. Lui, de asemenea, Avraam i-a dat a zecea parte din tot; întâi, fiind prin interpretare, Împărat al dreptăţii, iar după aceea şi Împărat al Salemului, care este Împărat al păcii;
3. Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna.
4. Dar pricepeţi ce mare a fost acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat a zecea parte din prăzi.
5. Şi, într-adevăr, cei dintre fiii lui Levi, care primesc serviciul preoţiei, conform legii au poruncă să ia zeciuieli de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că au ieşit din coapsele lui Avraam.
6. Dar el, a cărui genealogie nu este considerată dintre ei, a primit zeciuieli de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.
7. Dar dincolo de orice contradicţie, cel mic este binecuvântat de cel mare.
8. Şi aici, oamenii care mor primesc zeciuieli; dar acolo, le primeşte el, despre care se mărturiseşte că trăieşte.
9. Şi ca să spun aşa şi Levi, care primeşte zeciuieli, a dat zeciuieli în Avraam.
10. Fiindcă era încă în coapsele tatălui său, când l-a întâmpinat Melchisedec.
11. De aceea dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia levitică, (fiindcă sub aceasta a primit poporul legea,) ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melchisedec şi să nu fie chemat după rânduiala lui Aaron?
12. Căci, fiind schimbată preoţia, se face din necesitate şi o schimbare a legii.
13. Fiindcă cel despre care sunt spuse acestea, aparţine unui alt trib, din care nimeni nu a servit la altar.
14. Fiindcă este evident că Domnul nostru a răsărit din Iuda, trib referitor la care Moise nu a spus nimic în legătură cu preoţia.
15. Şi este încă şi mai evident, căci după asemănarea lui Melchisedec se ridică un alt preot,
16. Care a fost făcut nu după legea unei porunci carnale, ci după puterea unei vieţi fără sfârşit.
17. Fiindcă el aduce mărturie: Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec.
18. Fiindcă este într-adevăr o anulare a poruncii premergătoare din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei.
19. Fiindcă legea nu a făcut nimic desăvârşit, ci aducerea unei speranţe mai bune a făcut aceasta, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Şi, întrucât nu fără jurământ, el a fost făcut preot;
21. (Fiindcă acei preoţi au fost făcuţi fără jurământ, dar acesta, cu jurământ, prin cel ce i-a spus: Domnul a jurat şi nu se va pocăi, Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec);
22. Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament mai bun.
23. Şi ei, într-adevăr, au devenit preoţi mulţi, pentru că nu le era permis să continue din cauza morţii.
24. Dar acesta, fiindcă rămâne pentru totdeauna, are o preoţie neschimbătoare.
25. De aceea şi este în stare să îi salveze până la capăt pe cei ce vin la Dumnezeu prin el, văzând că el trăieşte întotdeauna pentru a mijloci pentru ei.
26. Fiindcă un astfel de mare preot ne era cuvenit nouă, care este sfânt, lipsit de răutate, neîntinat, separat de păcătoşi şi făcut mai presus de ceruri;
27. Care nu are nevoie zilnic, ca acei înalţi preoţi, să ofere sacrificii, întâi pentru propriile sale păcate şi apoi pentru ale poporului, fiindcă a făcut aceasta o singură dată, când s-a oferit pe sine însuşi.
28. Fiindcă legea îi face înalţi preoţi pe oamenii, care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care a fost după lege, îl face pe Fiul, care este consacrat pentru totdeauna.