5. Fiindcă şi după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiţi din toate părţile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
6. Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7. Şi nu doar prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa că eu m-am bucurat mai mult.
8. Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întristat, cel puţin pentru un timp.
9. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveţi pagubă în nimic.
10. Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăinţă până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11. Căci, iată, acelaşi lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguinţă a lucrat în voi, şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dor, şi ce zel, şi ce răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în lucrul acesta.