1. Nu mustra pe bătrân, ci imploră-l ca pe un tată; pe tineri, ca pe fraţi;
2. Pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, cu toată puritatea.
3. Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve.
4. Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, ei să înveţe întâi să arate evlavie acasă la ei şi să răsplătească pe părinţi, fiindcă aceasta este bine şi bine primită înaintea lui Dumnezeu.
5. Iar cea care într-adevăr este văduvă şi singură, se încrede în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noapte şi zi.
6. Dar cea care trăieşte în desfrâu este moartă în timp ce trăieşte.
7. Şi porunceşte acestea ca să fie ireproşabile.
8. Iar dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui şi mai ales de cei din propria casă, a negat credinţa şi este mai rău decât cel care nu crede.
9. Să nu fie înscrisă o văduvă sub şaizeci de ani; trebuind să fie soţie a unui singur bărbat,
10. Fiind adeverită pentru fapte bune; dacă a crescut copii, dacă a găzduit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a uşurat pe cei nenorociţi, dacă a urmat fiecare lucrare bună.
11. Dar refuză pe văduvele tinere, deoarece, când încep să crească în desfrâu împotriva lui Cristos, voiesc să se căsătorească,
12. Având damnare, pentru că au lepădat prima lor credinţă.
13. Şi în acelaşi timp învaţă să fie leneşe, rătăcind din casă în casă; şi nu doar leneşe, dar şi limbute şi băgăreţe, vorbind ce nu ar trebui.