1. Nu mustra pe bătrân, ci imploră-l ca pe un tată; pe tineri, ca pe fraţi;
2. Pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, cu toată puritatea.
3. Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve.
4. Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, ei să înveţe întâi să arate evlavie acasă la ei şi să răsplătească pe părinţi, fiindcă aceasta este bine şi bine primită înaintea lui Dumnezeu.
5. Iar cea care într-adevăr este văduvă şi singură, se încrede în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noapte şi zi.
6. Dar cea care trăieşte în desfrâu este moartă în timp ce trăieşte.
7. Şi porunceşte acestea ca să fie ireproşabile.
8. Iar dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui şi mai ales de cei din propria casă, a negat credinţa şi este mai rău decât cel care nu crede.
9. Să nu fie înscrisă o văduvă sub şaizeci de ani; trebuind să fie soţie a unui singur bărbat,
10. Fiind adeverită pentru fapte bune; dacă a crescut copii, dacă a găzduit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a uşurat pe cei nenorociţi, dacă a urmat fiecare lucrare bună.
11. Dar refuză pe văduvele tinere, deoarece, când încep să crească în desfrâu împotriva lui Cristos, voiesc să se căsătorească,
12. Având damnare, pentru că au lepădat prima lor credinţă.
13. Şi în acelaşi timp învaţă să fie leneşe, rătăcind din casă în casă; şi nu doar leneşe, dar şi limbute şi băgăreţe, vorbind ce nu ar trebui.
14. De aceea doresc ca tinerele să se căsătorească, să nască copii, să administreze casa, nedând potrivnicului nicio ocazie să vorbească ocărâtor.
15. Fiindcă unele sunt deja abătute din cale, urmând pe Satan.
16. Dacă vreun bărbat sau femeie care crede, are văduve, să le ajute şi biserica să nu fie împovărată, pentru ca biserica să le ajute pe cele care sunt într-adevăr văduve.
17. Bătrânii care conduc bine să fie socotiţi demni de o dublă onoare, mai ales cei ce muncesc în cuvânt şi doctrină.
18. Fiindcă scriptura spune: Să nu legi gura boului care treieră grâne. Şi: Demn este lucrătorul de plata sa.
19. Împotriva unui bătrân nu primi acuzaţie, decât în faţa a doi sau trei martori.
20. Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i în faţa tuturor, ca şi ceilalţi să se teamă.
21. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos şi a îngerilor aleşi, să păzeşti acestea fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.
22. Nu pune mâinile în grabă peste nimeni, nici nu fi părtaş păcatelor altora: păstrează-te pe tine însuţi pur.
23. Nu mai bea doar apă, ci foloseşte puţin vin din cauza stomacului tău şi a frecventelor tale îmbolnăviri.
24. Păcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată; iar unii, de asemenea, îi urmează.
25. Tot aşa şi faptele bune sunt arătate dinainte; şi cele ce sunt altfel nu pot fi ascunse.