1. Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?“
2. Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S’a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran.
3. Și i-a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta, și du-te în țara, pe care ți-o voi arăta.“
4. El a ieșit atunci din țara Haldeilor, și s’a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.
5. Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpînire lui, și seminței lui după el, măcar că n’avea niciun copil.
6. Dumnezeu i-a spus că sămînța lui va locui într-o țară străină, va fi robită, și va fi chinuită patru sute de ani.
7. «Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși, și-Mi vor sluji în locul acesta.»
8. Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; și astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9. Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
10. și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.
11. A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.
12. Iacov a auzit că în Egipt era grîu, și a trimes pe părinții noștri întîiaș dată acolo.
13. Și cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.