28. Când au avut odihnă însă, ei au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmașilor lor care i-au stăpânit. Dar ei s-au întors și au strigat din nou către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29. I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, deși omul care le împlinește va trăi prin ele. Și-au întors spatele cu încăpățânare, au fost îndărătnici și nu au ascultat.
30. I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31. Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milos și îndurător!
32. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care-Ți păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca puțin lucru toată suferința pe care am îndurat-o atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, deci tot poporul Tău, de pe vremea împăraților Asiriei și până acum!