25. Şi pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, spunând: Scoală-te; eu însumi tot om sunt.
27. Şi pe când vorbea cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi care erau adunaţi.
28. Şi le-a spus: Voi ştiţi că nu este legiuit pentru un bărbat iudeu să se alăture, sau să vină la unul din altă naţiune; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om profan sau necurat.
29. Din această cauză am venit fără împotrivire, îndată ce s-a trimis după mine; de aceea întreb, cu ce scop aţi trimis după mine?
30. Şi Corneliu a spus: Acum patru zile posteam până la ora aceasta; şi la ora nouă mă rugam în casa mea şi iată, un bărbat în haine strălucitoare a stat în picioare înaintea mea,
31. Şi a spus: Corneliu, rugăciunea ta este ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.
32. Trimite aşadar la Iafo şi cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru; acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare; când vine el, îţi va vorbi.
33. De aceea îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Acum aşadar, noi suntem toţi prezenţi înaintea lui Dumnezeu, să auzim toate lucrurile care îţi sunt poruncite de Dumnezeu.
34. Atunci Petru şi-a deschis gura şi a spus: În adevăr înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor;
35. Ci în fiecare naţiune, cel ce se teme de el şi lucrează dreptate, este acceptat la el.
36. Cuvântul pe care Dumnezeu l-a trimis copiilor lui Israel, predicând pacea prin Isus Cristos, (acesta este Domn al tuturor),
37. Acel cuvânt, voi îl ştiţi, a fost proclamat prin toată Iudeea şi a început din Galileea, după botezul pe care Ioan l-a predicat;
38. Cum Dumnezeu a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere; el care umbla făcând bine şi vindecând pe toţi cei ce erau asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el.