11. Dar ei n’au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, și și-au astupat urechile ca să n’audă.
12. Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oștirilor S’a aprins de o mare mînie.
13. Cînd chema El, ei n’au vrut s’asculte: „De aceea nici Eu n’am vrut s’ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oștirilor.“
14. „Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea; și dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!“