1. Am ridicat din nou ochii și m’am uitat, și iată că patru cară ieșeau dintre doi munți; și munții erau de aramă.
2. La carul dintîi erau niște cai roși, la al doilea car cai negri,
3. la al treilea car cai albi, și la al patrulea car cai bălțați și roși.
4. Am luat cuvîntul, și am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?“
5. Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“
6. Caii cei negri, înhămați la unul din cară, s’au îndreptat spre țara dela miază-noapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s’au îndreptat spre țara de miază-zi.
7. Cei roși au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pămîntul!“ Și au cutreierat pămîntul.