5. „Unde sînt acum părinții voștri? Și puteau proorocii să trăiască vecinic?
6. Totuș cuvintele Mele și poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n’au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s’au întors, și au zis: „Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile și faptele noastre!“
7. În a două zeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8. M’am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roș, și stătea între mirți într’un umbrar; în urma lui erau niște cai roși, murgi și albi.
9. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?“ Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!“
10. Omul care stătea între mirți a luat cuvîntul și a zis: „Aceștia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“
11. Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pămîntul, și iată că tot pămîntul este în pace și liniștit!“
12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, și a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?“
13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14. Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,
15. și sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.