13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14. Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,
15. și sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
16. Deaceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»
17. Strigă din nou, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăș belșug de bunătăți, Domnul va mîngîia iarăș Sionul, va alege iarăș Ierusalimul.“
18. Am ridicat ochii și m’am uitat, și iată că erau patru coarne!
19. Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?“ Și el mi-a zis: „Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.“
20. Domnul mi-a arătat patru fierari.
21. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?“ Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n’a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceștia au venit să sperie, și să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.“