4. Ei țin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie,și toți cei ce fac răul se fălesc.
5. Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,și asupresc moștenirea Ta.
6. Junghie pe văduvă și pe străin,ucid pe orfani,
7. și zic: „Nu vede Domnul,și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8. Totuș, învățați-vă minte, oameni fără minte!Cînd vă veți înțelepți, nebunilor?
9. Cel ce a sădit urechea, s’ar putea să n’audă?Cel ce a întocmit ochiul, s’ar putea să nu vadă?
10. Cel ce pedepsește neamurile, s’ar putea să nu pedepsească,El, care a dat omului pricepere?
11. Domnul cunoaște gîndurile omului: știe că sînt deșerte.
12. Ferice de omul, pe care-l pedepsești Tu, Doamne,și pe care-l înveți din Legea Ta,
13. ca să-l liniștești în zilele nenorocirii,pînă se va săpa groapa celui rău!
14. Căci Domnul nu lasă pe poporul Său,și nu-Și părăsește moștenirea.
15. Ci se va face odată judecata după dreptate,și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.
16. Cine mă va ajuta împotriva celor răi?Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17. De n’ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morții!
18. Oridecîte ori zic: „Mi se clatină piciorul!“bunătatea Ta, Doamne, mă sprijinește totdeauna.
19. Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu,mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
20. Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie,ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?