34. Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau,se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35. își aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor,și că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
36. Dar Îl înșelau cu gura,și-L mințeau cu limba.
37. Inima nu le era tare față de El,și nu erau credincioși legămîntului Său.
38. Totuș, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;Își oprește de multe ori mîniași nu dă drumul întregei Lui urgii.
39. El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decît carne,o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40. Decîteori s’au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
41. Da, n’au încetat să ispitească pe Dumnezeu,și să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
42. Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,de ziua, cînd i-a izbăvit de vrăjmaș,
43. de minunile, pe cari le-a făcut în Egipt,și de semnele Lui minunate din cîmpia Țoan.
44. Cum le-a prefăcut rîurile în sînge,și n’au putut să bea din apele lor.