1. (O cîntare a lui Asaf) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?Pentruce Te mînii pe turma pășunii Tale?
2. Adu-Ți aminte de poporul Tău,pe care l-ai cîștigat odinioară,pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale!Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3. îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!Vrăjmașul a pustiit totul în locașul Tău cel sfînt.
4. Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;și-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau niște oameni, cari ridică toporul într’o pădure deasă:
6. în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate,cu lovituri de securi și ciocane.
7. Au pus foc sfîntului Tău locaș;au dărîmat și au pîngărit locuința Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor:„Să-i prăpădim pe toți!“Au ars toate locurile sfinte din țară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem;nu mai este niciun prooroc,și nu mai este nimeni printre noi, care să știe pînă cînd …
10. Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11. Pentruce Îți tragi înapoi mîna și dreapta Ta?Scoate-o din sîn și nimicește-i!
12. Totuș, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechidă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13. Tu ai despărțit marea cu puterea Ta,ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;