18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,și-i arunci în prăpăd.
19. Cum sînt nimiciți într’o clipă! Sînt perduți, prăpădiți printr’un sfîrșit năpraznic.
20. Ca un vis la deșteptare,așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21. Cînd mi se amăra inima,și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost și fără judecată,eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sînt totdeauna cu Tine,Tu m’ai apucat de mîna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău,apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?Și pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26. Carnea și inima pot să mi se prăpădească:fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele și partea mea de moștenire.
27. Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier;Tu nimicești pe toți ceice-Ți sînt necredincioși.
28. Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,ca să povestesc toate lucrările Tale.