1. (Către mai marele cîntăreţilor – „Nu nimici“ – O cîntare de laudă a lui David) Oare, tăcînd, faceți voi dreptate?Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2. Dimpotrivă! în inimă, săvîrșiți nelegiuiri;în țară, puneți în cumpănă silnicia mînilor voastre.
3. Cei răi sînt stricați încă din pîntecele mamei lor,mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pîntecele mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui șarpe,ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5. care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca niște ape cari se scurg!Săgețile, pe cari le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite!
8. Să piară, ca un melc, care se topește umblînd;să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!