4. Căci iată că împărații se adunaseră:doar au trecut împreună,
5. au privit-o, au înlemnit,s’au temut, și au luat-o la fugă.
6. I-a apucat un tremur acolo,ca durerea unei femei la facere.
7. Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vîntul de răsărit,care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
8. Întocmai cum auzisem spunîndu-se, așa am văzutîn cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. – (Oprire)
9. Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim,în mijlocul Templului Tău!
10. Ca și Numele Tău, Dumnezeule, și lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului;dreapta Ta este plină de îndurare.
11. Se bucură muntele Sionului,și se veselesc fiicele lui Iudade judecățile Tale.
12. Străbateți Sionul, și ocoliți-l,numărați-i turnurile,
13. priviți-i întăritura,și cercetați-i palatele,ca să povestiți celor ce vor veni după ei.
14. Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;El va fi călăuza noastră pînă la moarte.