13. Își deschid gura împotriva mea,ca un leu, care sfîșie și răcnește.
14. Am ajuns ca apa, care se scurge,și toate oasele mi se despart;mi s’a făcut inima ca ceara,și se topește înlăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul,și mi se lipește limba de cerul gurii:m’ai adus în țărîna morții.
16. Căci niște cîni mă înconjoară,o ceată de nelegiuiți dau tîrcoale împrejurul meu,mi-au străpuns mînile și picioarele:
17. toate oasele aș putea să mi le număr.Ei, însă, pîndesc și mă privesc;
18. își împart hainele mele între ei,și trag la sorț pentru cămașa mea.
19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!