Vechiul Testament

Noul Testament

Psalmii 139:7-20 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău,și unde voi fugi departe de Fața Ta?

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo;

9. Dacă voi lua aripile zorilor,și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10. și acolo mîna Ta mă va călăuzi,și dreapta Ta mă va apuca.

11. Dacă voi zice: „Cel puțin întunerecul mă va acoperi, –și se va face noapte lumina dimprejurul meu!“

12. Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine;ci noaptea strălucește ca ziua,și întunerecul ca lumina.

13. Tu mi-ai întocmit rărunchii,Tu m’ai țesut în pîntecele mamei mele:

14. Te laud că sînt o făptură așa de minunată.Minunate sînt lucrările Tale,și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine,cînd am fost făcut într’un loc tainic,țesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

16. Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite,mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17. Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule,și cît de mare este numărul lor!

18. Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip.Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!Depărtați-vă dela mine, oameni setoși de sînge!

20. Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!

Citiți capitolul complet Psalmii 139