1. (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
2. știi cînd stau jos și cînd mă scol,și de departe îmi pătrunzi gîndul.
3. Știi cînd umblu și cînd mă culc,și cunoști toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă,și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.
5. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte,și-Ți pui mîna peste mine.
6. O știință atît de minunată este mai pe sus de puterile mele:este prea înaltă ca s’o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău,și unde voi fugi departe de Fața Ta?
8. Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo;
9. Dacă voi lua aripile zorilor,și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. și acolo mîna Ta mă va călăuzi,și dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: „Cel puțin întunerecul mă va acoperi, –și se va face noapte lumina dimprejurul meu!“
12. Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine;ci noaptea strălucește ca ziua,și întunerecul ca lumina.
13. Tu mi-ai întocmit rărunchii,Tu m’ai țesut în pîntecele mamei mele:
14. Te laud că sînt o făptură așa de minunată.Minunate sînt lucrările Tale,și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine,cînd am fost făcut într’un loc tainic,țesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16. Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite,mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17. Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule,și cît de mare este numărul lor!
18. Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip.Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!Depărtați-vă dela mine, oameni setoși de sînge!