25. El a zis, și a pus să sufle furtuna,care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc;sufletul le era perdut în fața primejdiei.
27. Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat,și zădarnică le era toată iscusința.
28. Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s’au potolit.
30. Ei s’au bucurat că valurile s’au liniștit,și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32. Să-L înalțe în adunarea poporului,și să-L laude în adunarea bătrînilor!
33. El preface rîurile în pustiu,și izvoare de apă în pămînt uscat,
34. țara roditoare în țară sărată,din pricina răutății locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul în iaz,și pămîntul uscat în izvoare de ape.
36. Așează acolo pe cei flămînzi,și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37. însămînțează ogoare, sădesc vii, și-i culeg roadele.
38. El îi binecuvintează, și se înmulțesc nespus,și nu le împuținează vitele.
39. Dacă sînt împuținați și apăsați prin asuprire,nenorocire și suferință,
40. El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41. dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș,și înmulțește familiile ca pe niște turme.
42. „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,și orice nelegiuire își închide gura!“
43. Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri,și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.