7. dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi,pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
9. Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10. Tu faci să țîșnească izvoarele în văi,și ele curg printre munți.
11. Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului;în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor,și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13. Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții;și se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
14. Tu faci să crească iarba pentru vite,și verdețuri pentru nevoile omului,ca pămîntul să dea hrană: