4. Din vînturi Îți faci soli,și din flăcări de foc, slujitori.
5. Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui,și niciodată nu se va clătina.
6. Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;apele stăteau pe munți,
7. dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi,pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
9. Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10. Tu faci să țîșnească izvoarele în văi,și ele curg printre munți.
11. Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului;în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.