22. Cînd răsare soarele, ele fug înapoi,și se culcă în vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul său,și la munca lui, pînă seara.
24. Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne!Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune,și pămîntul este plin de făpturile Tale.
25. Iată marea cea întinsă și mare:în ea se mișcă nenumărate viețuitoaremici și mari.
26. Acolo în ea, umblă corăbiile,și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27. Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,ca să le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc;Îți deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătățile Tale.
29. Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;le iei Tu suflarea: ele mor,și se întorc în țărîna lor.
30. Îți trimeți Tu suflarea: ele sînt zidite,și înoiești astfel fața pămîntului.
31. În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32. El privește pămîntul, și pămîntul se cutremură;atinge munții, și ei fumegă.