11. Ci cît sînt de sus cerurile față de pămînt,atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12. cît este de departe răsăritul de apus,atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi.
13. Cum se îndură un tată de copiii lui,așa Se îndură domnul de ceice se tem de El.
14. Căci El știe din ce sîntem făcuți;Își aduce aminte că sîntem țărînă.
15. Omul! zilele lui sînt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe cîmp.
16. Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este,și locul pe care-l cuprindea, n’o mai cunoaște.
17. Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru ceice se tem de El,și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18. pentru ceice păzesc legămîntul Lui,și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
19. Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri,și domnia Lui stăpînește peste tot.
20. Binecuvîntați pe Domnul, îngerii Lui,cari sînteți tari în putere, cari împliniți poruncile Lui,și cari ascultați de glasul cuvîntului Lui.
21. Binecuvîntați pe Domnul, toate oștirile Lui,robii Lui, cari faceți voia Lui!
22. Binecuvîntați pe Domnul, toate lucrările Lui,în toate locurile stăpînirii Lui!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!