10. din pricina mîniei și urgiei Tale;căci Tu m’ai ridicat, și m’ai aruncat departe.
11. Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,și mă usuc ca iarba.
12. Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie,și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13. Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion;căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
14. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului,și le e milă de țărîna lui.
15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,și toți împărații pămîntului de slava Ta.
16. Da, Domnul va zidi iarăș Sionul,și Se va arăta în slava Sa.