1. (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului) Doamne, ascultă-mi rugăciunea,și s’ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2. Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ți urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab!
3. Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4. Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba;pînă și pînea uit să mi-o mănînc.
5. Așa de mari îmi sînt gemetele,că mi se lipesc oasele de carne.
6. Seamăn cu pelicanul din pustie,sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7. nu mai pot dormi, și sîntca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8. În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei,și protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9. Mănînc țărînă în loc de pîne,și îmi amestec lacrămile cu băutura,
10. din pricina mîniei și urgiei Tale;căci Tu m’ai ridicat, și m’ai aruncat departe.
11. Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,și mă usuc ca iarba.
12. Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie,și pomenirea Ta ține din neam în neam.