3. Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor;dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie.
4. Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă.
5. Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe.Ceice fuseseră crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6. Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.
7. Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul.
8. Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe,pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
9. Ceice pier uciși de sabie sînt mai fericiți decît ceice pier de foame,cari cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!
10. Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii,cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11. Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat mînia aprinsă;a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
12. Împărații pămîntului n’ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezutcă protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului.
13. Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți!