14. Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge,așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15. „Depărtați-vă, necuraților!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!“Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“
16. În mînia Lui Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!Vrăjmașul n’a căutat la fața preoților, nici n’a avut milă de cei bătrîni.
17. Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor!Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne-a izbăvit.
18. Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrșitul!
19. Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului.Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie.
20. Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“
21. „Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care louiește în țara Uț!Dar și la tine va trece potirul, și tu te vei îmbăta, și te vei desgoli!
22. Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită:El nu te va mai trimete în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea;și îți va da pe față păcatele.“