11. Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat mînia aprinsă;a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
12. Împărații pămîntului n’ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezutcă protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului.
13. Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți!
14. Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge,așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15. „Depărtați-vă, necuraților!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!“Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“
16. În mînia Lui Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!Vrăjmașul n’a căutat la fața preoților, nici n’a avut milă de cei bătrîni.
17. Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor!Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne-a izbăvit.
18. Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrșitul!
19. Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului.Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie.