1. Vai! cum s’a înegrit aurul, și cum s’a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor!
2. Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată,cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului!
3. Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor;dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie.
4. Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă.
5. Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe.Ceice fuseseră crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6. Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.
7. Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul.
8. Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe,pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.