1. Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,a ajuns roabă astăzi!
2. Plînge amarnic noaptea, și-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toți cei ce o iubeau n’o mîngîie;toți prietenii ei au părăsit-o,și i s’au făcut vrăjmași.
3. Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele.Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă!Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
4. Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune.
5. Asupritorii lui sar biruitori,vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6. S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune,și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7. În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce amintede toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui.
8. Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,și el însuș se întoarce în altă parte și oftează.
9. Necurăția sta lipită pe poala hainei lui,și nu se gîndea la sfîrșitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!“ –
10. Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel sfînt, au intrat neamurilecărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!
11. Tot poporul lui caută pîne suspinînd;și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.„Uită-Te, Doamne, și privește cît de înjosit sînt!“
12. O! voi, cari treceți pe lîngă mine,priviți și vedeți dacă este vre o durere ca durerea mea,ca durerea cu care m’a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!
13. Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un laț supt picioare, și m’a dat înapoi.M’a lovit cu pustiire și o lîncezeală de toate zilele!
14. Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,cari stau împletite și legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea.Domnul m’a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.
15. Domnul a trîntit la pămînt pe toți vitejii din mijlocul meu;a strîns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16. De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii,căci s’a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;fiii mei sînt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit. –
17. Sionul întinde mînile rugător, și nimeni nu-l mîngîie.Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmași;Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –
18. Domnul este drept, căci m’am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!Fecioarele și tinerii mei s’au dus în robie.
19. Mi-am chemat prietenii, dar m’au înșelat,preoții și bătrînii mei au murit în cetate,căutînd hrană, ca să-și țină viața.“
20. „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,mi s’a întors inima în mine, căci am fost neascultător.Afară sabia m’a lăsat fără copii, în casă moartea.
21. M’au auzit suspinînd, dar nimeni nu m’a mîngîiat.Toți vrăjmașii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s’au bucurat că Tu ai adus-o;dar vei aduce, vei vesti ziua cînd și ei vor fi ca mine.
22. Adu toată răutatea lor înaintea Ta,și fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, și inima îmi este bolnavă.“