1. Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cît roadele sale erau mai multe, cu atît mai multe altare a zidit; cu cît îi propășea țara, cu atît înfrumuseța stîlpii idolești.
2. Inima lor este împărțită: de aceea vor fi pedepsiți. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stîlpii idolești.
3. Și curînd vor zice: „N’avem un adevărat împărat, căci nu ne-am temut de Domnul; și împăratul, pe care-l avem, ce ar putea face el pentru noi?“
4. Ei rostesc vorbe deșerte, jurăminte mincinoase, cînd încheie un legămînt: de aceea, pedeapsa va încolți ca o buruiană otrăvitoare din brazdele cîmpiei!
5. Locuitorii Samariei, se vor uimi de vițeii din Bet-Aven; poporul va jăli pe idol, și preoții lui vor tremura pentru el, pentru slava lui, care va pieri din mijlocul lor.
6. Da, el însuș va fi dus în Asiria, ca dar împăratului Iareb. Rușinea va cuprinde pe Efraim, și lui Israel îi va fi rușine de planurile sale.
7. S’a dus Samaria și împăratul ei, ca o țăpligă pe fața apelor.
8. Înălțimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini și mărăcini vor crește pe altarele lor. Și vor zice munților: „Acoperiți-ne!“ Și dealurilor: „Cădeți peste noi!“
9. Din zilele Ghibei ai păcătuit, Israele! Acolo au stătut ei, ca războiul făcut împotriva celor răi să nu-i apuce la Ghibea.