2. „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai disprețuit.
3. Căci mîndria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuiești în crăpăturile stîncilor, și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: „Cine mă va arunca la pămînt?“
4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos și de acolo, zice Domnul“.
5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, – cum ești de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n’ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s’au descoperit comorile!
7. Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ți-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!