Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36

Vechiul Testament

Noul Testament

Numeri 27 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. Fetele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, și ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța,

2. s’au apropiat și s’au înfățișat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor și înaintea întregei adunări, la ușa cortului întîlnirii. Ele au zis:

3. „Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s’au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, și n’a avut fii.

4. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n’a avut fii? Dă-ne și nouă deci o moștenire între frații tatălui nostru.“

5. Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.

6. Și Domnul a zis lui Moise:

7. „Fetele lui Țelofhad au dreptate. Să le dai de moștenire o moșie între frații tatălui lor, și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.

8. Iar copiilor lui Israel, să le vorbești și să le spui: „Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceți moștenirea lui asupra fetei lui.

9. Dacă n’are nici o fată, moștenirea lui s’o dați fraților lui.

10. Dacă n’are nici frați, moștenirea lui s’o dați fraților tatălui său.

11. Și dacă nici tatăl lui n’are frați, moștenirea lui s’o dați rudei celei mai apropiate din familia lui, și ea s’o stăpînească. Aceasta să fie o lege și un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.“

12. Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, și privește țara pe care am dat-o copiilor lui Israel.

13. S’o privești, dar și tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;

14. pentrucă v’ați împotrivit poruncii Mele, în pustia Țin, cînd cu cearta adunării, și nu M’ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor.“ (Acestea sînt apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin.)

15. Moise a vorbit Domnului, și a zis:

16. „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un om

17. care să iasă înaintea lor, și să intre înaintea lor, care să-i scoată afară și să-i vîre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca niște oi cari n’au păstor.“

18. Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mîna peste el.

19. Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări, și să-i dai porunci subt ochii lor.

20. Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentruca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.

21. Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.

22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări.

23. Și-a pus mînile peste el, și i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.