9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana.
10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat,
11. și a zis Domnului: „Pentru ce mîhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n’am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:«Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,» pînă în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da?
13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:«Dă-ne carne ca să mîncăm!»
14. Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15. Decît să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.“
16. Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari-i cunoști ca bătrîni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întîlnirii, și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.
17. Eu Mă voi pogorî, și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, și-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, și să n’o porți tu singur.