3. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera, pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.
4. Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plîngă, și să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm?
5. Ne aducem aminte de peștii pe cari-i mîncam în Egipt, și cari nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.
6. Acum ni s’a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta.“
7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul.
8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într’o piuă; o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana.
10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat,
11. și a zis Domnului: „Pentru ce mîhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n’am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:«Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,» pînă în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da?
13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:«Dă-ne carne ca să mîncăm!»
14. Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15. Decît să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.“
16. Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari-i cunoști ca bătrîni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întîlnirii, și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.
17. Eu Mă voi pogorî, și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, și-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, și să n’o porți tu singur.
18. Să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru mîne, și aveți să mîncați carne, fiindcă ați plîns în auzul Domnului, și ați zis: «Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, și veți mînca.
19. Aveți să mîncați carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,
20. ci o lună întreagă, pînă vă va ieși pe nări, și vă veți scîrbi de ea, pentrucă n’ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, și pentrucă ați plîns înaintea Lui, zicînd: «Pentruce am ieșit noi oare din Egipt?.“