19. Aveți să mîncați carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,
20. ci o lună întreagă, pînă vă va ieși pe nări, și vă veți scîrbi de ea, pentrucă n’ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, și pentrucă ați plîns înaintea Lui, zicînd: «Pentruce am ieșit noi oare din Egipt?.“
21. Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni cari merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sînt eu, și Tu zici: «Le voi da carne, și vor mînca o lună întreagă!»
22. Putem tăia oare atîtea oi și atîția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?“
23. Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s’a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceeace ți-am spus se va întîmpla sau nu.“
24. Moise a ieșit, și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrînii poporului, și i-a pus în jurul cortului.
25. Domnul S’a pogorît în nor, și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrîni. Și de îndată ce duhul s’a așezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n’au mai proorocit.
26. Doi oameni, unul numit Eldad, și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s’a așezat și peste ei; căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort. Și au început să proorocească și ei în tabără.
27. Un tînăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicînd: „Eldad și Medad proorocesc în tabără.“
28. Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereța lui, a luat cuvîntul, și a zis: „Domnule Moise, oprește-i.“
29. Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!“
30. Apoi Moise s’a întors în tabără, el și bătrînii lui Israel.
31. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepelițe, și le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într’o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălțime de aproape doi coți dela fața pămîntului.
32. În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea, și toată ziua următoare, poporul s’a sculat și a strîns prepelițe; cel ce strînsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberii.
33. Pe cînd carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului; și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava, pentrucă acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
35. Dela Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Hațerot, și s’a oprit la Hațerot.