1. Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S’a mîniat. S’a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberii.
2. Poporul a strigat către Moise. Moise s’a rugat Domnului, și focul s’a stins.
3. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera, pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.
4. Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plîngă, și să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm?
5. Ne aducem aminte de peștii pe cari-i mîncam în Egipt, și cari nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.
6. Acum ni s’a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta.“
7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul.
8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într’o piuă; o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana.
10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat,
11. și a zis Domnului: „Pentru ce mîhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n’am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici:«Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,» pînă în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da?
13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd:«Dă-ne carne ca să mîncăm!»
14. Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.