20. peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21. Apoi au pornit Chehatiții, ducînd sfîntul locaș; pănă la venirea lor ceilalți întinseseră cortul.
22. Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai mare Elișama, fiul lui Amihud;
23. peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur;
24. peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25. Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oștirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amișadai;
26. peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran;
27. peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Acesta a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.
29. Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da.» Vino cu noi, și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.“
30. Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere.“
31. Și Moise a zis:„Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.
32. Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul.“
33. Ei au plecat dela muntele Domnului, și au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
34. Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.
35. Cînd pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi, și să fugă dinaintea Feței Tale cei ce Te urăsc!“
36. Iar cînd îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!“